Codul culorilor la buteliile de gaze tehnice: totul se citește pe umăr

Căutați „butelii de gaze" în imagini și veți găsi exact fotografia de mai sus: un șir de butelii lucioase, vopsite din cap până în picioare în albastru, verde, portocaliu, roșu. Este o imagine frumoasă și, din punctul de vedere al identificării gazului, aproape complet inutilă.

Standardul european SR EN 1089-3 - cel care guvernează codul culorilor la buteliile transportabile de gaze - are un principiu de bază simplu: doar umărul buteliei identifică gazul. Corpul buteliei rămâne la alegerea proprietarului. Poate fi gri, poate fi negru, poate fi vopsit în culorile firmei de îmbuteliere. Nu spune nimic despre ce e înăuntru.

La Faoxim îmbuteliem gaze tehnice de peste 30 de ani, din instalația proprie din Ploiești, și vedem săptămânal butelii venite din toate generațiile de codificare. Iată cum se citesc corect.

Regula: umărul identifică, corpul decorează

Umărul este porțiunea bombată de sus a buteliei, între partea cilindrică și gât. Acolo se aplică vopseaua care contează. Motivul e practic: într-un depozit sau într-o remorcă, buteliile stau lipite umăr la umăr, iar partea de sus rămâne singura vizibilă din orice unghi.

Consecința pentru dumneavoastră: nu comparați butelii după corp. Două butelii cu corpul identic pot conține gaze complet diferite, iar aceeași butelie recondiționată își poate schimba culoarea corpului de la o revizie la alta.

Culorile gazelor pure

Gazele cele mai folosite au fiecare o culoare proprie, alocată în standard:

Gaz	Culoare umăr	RAL
Oxigen (O₂)	alb	RAL 9010
Azot (N₂)	negru	RAL 9005
Argon (Ar)	verde închis	RAL 6001
Dioxid de carbon (CO₂)	gri	RAL 7037
Acetilenă (C₂H₂)	maro-vișiniu	RAL 3009
Hidrogen (H₂)	roșu	RAL 3000
Heliu (He)	maro	RAL 8008
Protoxid de azot (N₂O)	albastru	RAL 5010

Două capcane în tabelul de mai sus. Prima: oxigenul este alb, nu albastru. Albastrul din codificarea nouă aparține protoxidului de azot. A doua: verdele închis al argonului nu este același lucru cu verdele deschis despre care vorbim imediat mai jos.

Gazele fără culoare proprie și amestecurile: se codifică riscul

Nu orice gaz are o culoare alocată nominal. Pentru restul - și pentru toate amestecurile - umărul primește culoarea grupei de risc:

Grupa de risc	Culoare umăr	RAL
Toxic și/sau coroziv	galben	RAL 1018
Inflamabil	roșu	RAL 3000
Oxidant	albastru deschis	RAL 5012
Inert (asfixiant)	verde deschis	RAL 6018

Când un gaz are mai multe pericole simultan, umărul primește culoarea pericolului cel mai grav.

Aici intră și gazul de protecție cel mai folosit în ateliere: amestecul C18 (82% argon + 18% CO₂). Nu are o culoare nominală în standard, iar amestecul nu este nici inflamabil, nici oxidant, nici toxic - deci primește verde deschis, RAL 6018, culoarea grupei inerte. O butelie de argon pur și una de amestec de sudură stau, așadar, una lângă alta cu două verdeuri diferite pe umăr. Este exact genul de diferență pe care nu vrei să o judeci din ochi, la distanță, într-o hală slab luminată.

Litera N: butelia asta chiar e recodificată

Recodificarea europeană nu s-a făcut peste noapte. Buteliile noi au trecut la culorile noi de la 10 august 1999, iar cele deja aflate în circulație urmau să fie recodificate la prima verificare periodică ulterioară.

Ca să știți dacă butelia din fața dumneavoastră a fost trecută pe codul nou, standardul cere un semn vizibil: litera N majusculă, aplicată de două ori pe umăr, în poziții diametral opuse, într-o culoare care contrastează cu fondul. Poziționarea la circa 7/10 din înălțimea umărului o face vizibilă și când buteliile sunt înghesuite.

Regula practică: fără N, nu aplicați tabelul de mai sus. O butelie veche poate purta o culoare care în codul nou înseamnă cu totul altceva. Așa apar buteliile de oxigen cu corpul albastru - moștenire dintr-o vreme când informația se purta pe corp, nu pe umăr - care astăzi ar putea fi citite greșit de cineva obișnuit doar cu codificarea nouă.

De ce culoarea nu este niciodată suficientă

Chiar și pe o butelie perfect codificată, culoarea rămâne un ajutor vizual. Eticheta este mijlocul principal de identificare a conținutului - ea poartă denumirea gazului, compoziția exactă a amestecului, pictogramele de pericol, numărul UN și datele îmbuteliatorului.

Trei motive concrete pentru care culoarea singură vă poate păcăli:

• Vopseaua îmbătrânește. Verdele închis decolorat de soare și verdele deschis arată surprinzător de asemănător după câțiva ani pe o platformă exterioară.
• Codificarea diferă istoric și geografic. O butelie intrată în țară din alt parc de butelii poate purta convenții care nu se suprapun peste cele de aici.
• Culoarea nu spune presiunea și nici puritatea. Două butelii de argon identice la culoare pot avea clase de puritate diferite - notația 4.6 sau 5.0 se citește tot de pe etichetă, iar ce înseamnă acele cifre am explicat separat.

Un al patrulea indiciu, mecanic de data aceasta: în Europa, racordurile robinetelor pentru gazele inflamabile (acetilenă, hidrogen, propan) au filet pe stânga, marcat de obicei cu o crestătură pe piuliță, în timp ce gazele neinflamabile au filet pe dreapta. Nu este un cod de culori, dar este o barieră fizică împotriva conectării greșite - și un semnal că ceva nu e în regulă dacă un reductor „nu vrea" să intre.

Un lucru care nu ține de culoare deloc

Codul culorilor spune ce gaz este în butelie. Nu spune dacă butelia mai are drept de umplere. Scadența verificării periodice se citește din marcajele poansonate pe calotă, nu din vopsea - cum le descifrați am detaliat aici.

Și o precizare care nu ține nici de culoare, nici de scadență: gazele medicale și cele alimentare au cerințe proprii de codificare, certificare și trasabilitate. O butelie tehnică nu devine alimentară pentru că are culoarea potrivită - motivul complet este aici.

Verificarea de trei secunde, înainte să conectați

1. Eticheta - citiți denumirea și compoziția. Fără etichetă lizibilă, butelia se returnează.
2. Umărul - confirmați că vopseaua corespunde etichetei și căutați litera N.
3. Marcajele de pe calotă - verificați că verificarea periodică este în termen.

Dacă ceva nu se potrivește între cele trei, nu conectați butelia. Sunați îmbuteliatorul.

La Faoxim livrăm butelii de gaze tehnice etichetate și verificate la fiecare umplere, în Ploiești, în Prahova și oriunde în România. Dacă aveți în depozit o butelie a cărei codificare nu vă este clară, sunați-ne la 0721 259 400 și o lămurim - e o discuție de un minut și un risc mai puțin în atelier.