MIG, MAG, TIG, MMA: diferența nu e aparatul, ci de unde vine protecția

„Am luat un aparat de sudură. Ce butelie îmi trebuie?"

E cea mai frecventă întrebare care ne intră pe telefon și, din păcate, nu are un răspuns de o propoziție. Nu pentru că am vrea să lungim vorba, ci pentru că în manualul aparatului scrie ceva de genul „MIG/MAG/MMA", iar cele trei acronime de acolo cer trei lucruri diferite - dintre care unul nu cere nimic.

Vestea bună e că nu trebuie să le învățați pe toate ca la școală. Ajunge să știți un singur lucru despre fiecare: de unde își ia protecția. Restul, inclusiv butelia, vine de la sine.

Ce apără gazul, de fapt

Aerul din hală are 78% azot și 21% oxigen. Amândouă fac urât la temperatura la care metalul e lichid.

Oxigenul arde elementele de aliere și lasă oxizi care rămân prinși în cusătură. Azotul e mai perfid: se dizolvă în baia topită, apoi iese la solidificare sub formă de pori. Ce nu apucă să iasă formează nitruri, iar îmbinarea devine fragilă fără să se vadă nimic pe deasupra.

Fiecare procedeu are deci aceeași sarcină: să țină aerul deoparte până când metalul se răcește suficient cât să nu mai reacționeze. Câteva secunde, atât. Iar pentru asta există doar două soluții - un gaz adus din butelie sau un înveliș care arde și își face singur atmosfera.

Asta e împărțirea care contează, mult mai utilă decât lista de acronime:

Procedeu	De unde vine protecția	Butelie
MMA (electrod învelit)	învelișul electrodului, care arde	nu
MIG	gaz inert din butelie	da
MAG	gaz activ din butelie	da
TIG (WIG)	gaz inert din butelie	da
Sârmă tubulară auto-protectoare	miezul sârmei	nu
Sârmă tubulară cu gaz	miez și gaz din butelie	da

MMA: procedeul care nu rămâne fără gaz

La electrodul învelit, materialul de adaos și protecția sunt același obiect. Vergeaua se topește și devine cusătură; învelișul din jurul ei arde, scoate gazele care alungă aerul și lasă deasupra un strat de zgură care ține metalul acoperit până se răcește.

De aici vin toate avantajele și toate necazurile lui.

Merge în vânt, pentru că nu are ce să sufle nimeni - motiv pentru care șantierul, exteriorul și lucrul la înălțime au rămas teritoriul MMA și probabil vor rămâne. În schimb cere ciocănit și periat după fiecare trecere, iar zgura prinsă între straturi devine incluziune. Randamentul e mai mic: capătul electrodului se aruncă, arcul se întrerupe la fiecare schimb.

Și mai e un detaliu pe care mulți îl ignoră până când apar fisuri: electrozii trebuie ținuți uscați. Învelișul trage umezeală din aer, umezeala înseamnă hidrogen în cusătură, iar hidrogenul dă fisuri care apar la ore sau zile după ce ați plecat acasă. La oțelurile groase sau mai aliate, contează mai mult decât mâna sudorului.

MIG și MAG: același aparat, altă butelie

Aici se pierde cel mai mult timp în discuții inutile. Cele două acronime descriu același procedeu - sârmă continuă care se topește, trasă automat de un mecanism - și același aparat. Diferența e o singură literă, iar litera aia stă în butelie:

• MIG - Metal Inert Gas. Gazul nu intră în reacție: argon pur, uneori cu heliu.
• MAG - Metal Activ Gas. Gazul participă la proces: CO₂ pur sau amestecuri de argon cu CO₂.

Întrebarea firească e de ce ar vrea cineva un gaz care intră în reacție cu baia de sudură. Răspunsul: pentru că pe oțel carbon argonul pur nu funcționează, oricât de scump ar fi. Într-o atmosferă complet inertă pata catodică rătăcește pe suprafața piesei, arcul devine nervos, iar cusătura iese bombată și nu udă marginile. Cele câteva procente de CO₂ sau oxigen fac exact ce trebuie: stabilizează arcul și fluidizează baia. Comparația pe larg e în articolul despre argon pur față de amestecul C18.

Material	Gaz uzual	Numele corect al procedeului
Oțel carbon, oțel slab aliat	C18 (82% Ar + 18% CO₂) sau CO₂ pur	MAG
Inox	argon + ~2% CO₂ sau argon + ~2% O₂	MAG
Aluminiu, cupru, magneziu	argon pur (Ar+He la secțiuni groase)	MIG

Uitați-vă la linia din mijloc. Inoxul sudat cu sârmă continuă folosește un gaz cu adaos oxidant mic, deci e tehnic tot MAG - chiar dacă toată lumea îi spune „MIG pe inox". Nu e o pedanterie de vocabular. E o problemă de comandă: cine ne cere „o butelie de gaz de MIG" nu ne-a spus, practic, nimic, pentru că avem de ales între argon pur și trei amestecuri diferite.

Încă ceva pentru inox: 18% CO₂ e mult prea mult. Carbonul introdus în baie leagă cromul în carburi, iar rezistența la coroziune scade - uneori vizibil abia după luni de exploatare. Mecanismul e explicat pe larg în articolul despre sudura inoxului.

CO₂ pur sau C18?

Amândouă sunt MAG, amândouă merg pe oțel carbon, iar alegerea e un compromis, nu o ierarhie de calitate.

CO₂-ul pur dă penetrare adâncă și mult mai mult gaz într-o butelie, dar nu susține transferul spray - de aici stropii. C18 dă arc lin și o cusătură care de multe ori nu mai are nevoie de curățare deloc. Diferența dintre ele nu dispare, se mută: de pe factura de gaz pe ora de manoperă. Comparația completă e aici - CO₂ pur sau amestec C18 la MAG - iar dacă v-ați lovit deja de reductorul care se albește și se blochează pe CO₂, explicația e în articolul despre de ce îngheață reductorul.

TIG: singurul care se strică imediat cu gazul greșit

La TIG (sau WIG - aceeași metodă, alt acronim) electrodul de wolfram nu se consumă. Sau n-ar trebui să se consume. Arcul arde între vârful lui și piesă, iar materialul de adaos se bagă separat, cu mâna, ca la sudura oxiacetilenică.

De aici regula care nu are excepții: la TIG, gaz inert. Puneți C18 pe o torță TIG și vedeți rezultatul în câteva secunde - vârful ascuțit se oxidează și se rotunjește, arcul începe să sară, iar în cusătură ajung incluziuni de wolfram. Sunt exact defectele pe care le prinde orice control radiografic, deci nu e o problemă pe care s-o puteți ascunde sub polizor.

Restul particularităților:

• Oțel carbon și inox - curent continuu, electrod negativ.
• Aluminiu - curent alternativ. Semialternanța pozitivă sparge stratul de oxid de aluminiu, care se topește pe la 2.050°C, în timp ce metalul de sub el se topește la 660°C. Fără curățarea aia catodică, sudați printr-o crustă.
• Adaosuri în gaz - argon cu 2-5% hidrogen la austenitice, argon cu heliu la secțiuni groase. Niciunul pe duplex, feritic sau martensitic.
• Debit mai mic decât la MIG/MAG, dar cu pre-flow și post-flow: gazul curge și înainte de aprindere, și după stingere, cât timp electrodul e încă fierbinte.

Tabelul de decizie

	MMA	MIG	MAG	TIG
Butelie	—	argon (Ar+He)	C18, CO₂, Ar+O₂	argon
Material de adaos	electrodul însuși	sârmă continuă	sârmă continuă	vergea separată
Materiale tipice	oțel carbon, inox, fontă	aluminiu, cupru, inox	oțel carbon, inox	practic toate
Grosimi	de la ~2 mm în sus	subțiri și medii	subțiri până la groase	de la zecimi de mm
Viteză de depunere	medie	mare	mare	mică
Curățenie după sudură	zgură de ciocănit	bună	bună; stropi la CO₂ pur	excelentă
Se poate lucra în vânt	da	nu	nu	nu (cel mai sensibil)
Curbă de învățare	medie	scurtă	scurtă	lungă

Vântul, și de ce șantierul a rămas la MMA

Merită spus apăsat, pentru că e cea mai frecventă cauză de rebut când cineva mută un aparat din atelier afară: perdeaua de gaz ține baia acoperită doar cât n-o mișcă nimic. Un curent de 2-3 m/s e suficient. O ușă de hală deschisă, un ventilator prost orientat, o zi normală de vară în curte - o împing lateral și lasă aerul să ajungă la metalul topit.

Reflexul aproape universal e să se dea debitul mai mare. Nu ajută. Peste un anumit prag jetul devine turbulent și trage el singur aer în zona de sudură, deci obțineți exact defectul de care fugeați, plus factura de gaz mai mare. Ce funcționează sunt paravanele, o duză potrivită și un debit corect - subiectul articolului despre porii din sudură.

Ce butelie comandați pentru fiecare procedeu

Ce sudați	Procedeu	Butelia
Oțel carbon, confecții, structuri	MAG	amestec C18 50L (~11,7 m³) sau CO₂ tehnic 50L (~37,5 kg)
Aluminiu, cupru	MIG	argon tehnic 50L (~10,8 m³)
Inox, tablă subțire, rădăcini	TIG	argon tehnic 50L, plus azot sau gaz de formare pentru rădăcină
Lucru în exterior, reparații	MMA	—

Înainte să comandați, mai verificați două lucruri. Că reductorul se potrivește pe gazul respectiv - filetele DIN 477 diferă tocmai ca să nu se poată greși - și ce mărime de butelie vă acoperă ritmul, pentru că autonomia se calculează în două minute și scutește un drum.

Noi îmbuteliem în stație proprie la Ploiești și livrăm argon, amestec C18, CO₂, oxigen și restul gamei de gaze tehnice în toată România. Dacă nu sunteți sigur ce cere procedeul dumneavoastră, sunați la 0721 259 400 și spuneți-ne ce material sudați și ce grosime - de obicei se lămurește în două minute.